Cu printi si printese!

Povestile de dragoste ...sunt povesti si toate incep cu printi si printese.Unele-s cu printi din palate cu turnulete  si cu printese bosumflate, pline de plastic mai ceva ca  niste jucarii chinezesti,altele-s mai pamantesti, cu Cenusarese care se transforma in printese doar atunci cand sunt sarutate.
In toate exista un personaj negativ,in prima situatie e politia,fiscul sau ridurile,in a doua sunt "prietenii",orgoliul,fostii,incapatanarea.
Nu exista dragoste perfecta sau poate n-am intalnit-o eu,dar in cele mai multe relatii perfectiunea vine din imperfectiuni.
Cine iti ureaza sa ai o dragoste ca-n povesti ori nu te place,ori te place prea mult.Toate incep cu : " A fost odata.." ,deci nu mai e,pentru ca la un moment da,chiar daca printul a trecut peste noua mari si noua tari sa-si intalneasca printesa,s-a imprietenit cu dracu si-a batut un zmeu bulangiu iar ea era aproape de lesin cand l-a zarit plin de sudoare si mirosind a minotaur,s-a intamplat ceva,si intr-o zi,in palatul de clestar,ceva s-a schimbat.
El si-a dat seama ca ea nu-i in stare sa faca nici macar o tocanita fara sa-i iasa vreo potiune care te transforma-n cangur,iar ea, satula sa-i stranga sosetele murdare a hotarat sa plece la regina,dar nu inainte de a-i lua printului,calul,sabia,coroana,jumatate din palat plus banii de sub rogojina.
Si-au trait fericiti pana la adanci batraneti,el sarac lipit pamantului,ea alaturi de zmeu!