lunedì 23 giugno 2014

Eu nu renunt la Jucarii!


Motiv de fericire am zilnic.
 Sunt suficient de deplasata sa-mi caut culoarea in viata asta tarcata in alb si negru.Dar cum ramane cu iubirea?
  N-am mai simtit-o de ..... .Nu mai stiu.Dar stiu cum era.Stiu ce simteam cand zambeai,cand imi tineai fata in palme si ma priveai drept,fara sa clipesti,minute intregi,tacut.Cand imi faceai dimineata omleta si cand puneai mereu branza pe cartofi,desi nu-mi place.
  Zambetul ala care spunea „stiu,sunt un natarau,dar nu te hraneste oricum branza mai mult decat prezenta mea”.Atat de complementari,in stricta dependenta.
 Ma simt bolnava si blocata,desi totul e in capul meu.Sunt zile intregi in care ma las curtata,in care ma rasfat langa altcineva,in care imi fac planuri de viitor,in care uit de noi.....dar nu e nici macar o zi in care sa nu-mi amintesc de vibe-ul pe care mi-l dadeai.In care sa uit de tine,de ochii tai....cei mai simpatici cand din caprui se faceau verzi,iar zambetul tau ii insotea chicotind,parca intr-un vals al dragostei.
  Acum,ca timpul m-a lasat sa ma cicatrizez,am ramas doar cu firul frumos al povestii.
  Acum,la fiecare pas mai dificil ma intorc in trecut si-ti caut chipul.
  E tot ce mai pot vedea,desi uneori imi vine sa urlu ca nu-ti simt mainile pe tamplele mele,sa ma calmeze.As fugi catre tine,ca un copil julit in bratele mamei,as fugi catre tine chiar daca o lume ar spune ca sunt nebuna,as fugi catre tine renuntand la viata mea intreaga,doar pentru o secunda de iubire pura.
Si apoi,as vrea sa mor.
                                                                                                    Evelina S.

Nessun commento:

Posta un commento