lunedì 28 aprile 2014

Ca la 20 de ani?

 Oare a devenit aceasta varsta un cliseu? De cate ori n-ati auzit:" De-as mai avea eu 20 de ani..." Daca ai avea,ce-ai face? Nu uita ca i-ai avut! Unii cred ca la 20 de ani viata e roz,lipsita de grija,placere pura. E adevarat ca am scapat de acneea care ne-a mancat zilele in adolescenta,de accesele de furie ,de certurile cu parinti(nu de toate), de diva liceului(ma rog tipa aia enervanta careia nu-i ajungi cu prajina la nas,nicidecum super-tipa din filmele americane),si multe alte probleme care-au devenit intre timp si ele clisee.                                                                                                                                                                                             Buuuuun! Si avem 20 de ani,cei mai multi merg la facultate(daca au luat bacalaureatul),altii la vreun curs de specializare,altii in grija parintilor(ruperea ombilicului poate dura si 30 de ani),dar oriunde am merge purtam pe brate responsabilitatile vietii  pe care urmeaza sa ne-o construim. Suntem la inceputul vietii de adulti,trecem prin crize de identitate,ne cautam, ne razvratim impotriva sistemului,impotriva oamenilor, a tarii,a lumii intregi. Vrem sa schimbam ceva,sa facem ce n-a mai vazut Parisul,sa iesim din randul oitelor si sa ne facem drumul nostru,separat de tot,sa ni se recunoasca meritele.                                                                             Suntem adulti,asta nu inseamna ca suntem maturi intru-totul si-n ciuda tariei de care vrem sa dam dovada, uneori avem nevoie de ajutor,de-o mangaiere parinteasca,de-o sarutare ,de-un sfat.  Nu trebuie sa va doriti sa fiti ca noi,doriti-va sa fiti alaturi de noi,sa ne sprijiniti,sa ne incurajati si uneori sa ne certati daca asta e singura metoda de a readuce cu picioarele pe pamant.

Nessun commento:

Posta un commento