Unii barbati chiar stiu sa ne faca sa ne simtim apreciate,fie ca ne aduc o floricica,fie ca ne ajuta prin bucatarie sau isi mint mamele ca suntem plecati ,in speranta ca nu ne vor vizita(daca mai aud un comentariu despre cat de nepotrivite-s perdelele mele,i le fac fular),fie ca ne-o spun pur si simplu,ei ,ai nostri se descurca. Dar ce ne facem cu cei care nu-s ai nostri,dar tin neaparat sa-si arate..aprecierea? Niciodata nu am inteles pasiunea soferilor de a claxona fetele/femeile pe strada. As putea intelege de ce-si sucesc gaturile si-si maresc ochii(asemanarea cu o bufnita este izbitoare) atunci cand intalnesc o femeie frumoasa sau cu o tinuta...sexy,si totusi,de ce si claxonul??? Mi se pare forma extrema de mitocanie,si-mi vine sa-mi bag capul in pamant ca strutul,dar de cele mai multe ori sunt pe trotuar si e cam dificil. Singura reactie civilizata ar fi sa nu-i bagam in seama,mereu mi-am propus asta,dar de fiecare data am scapat o injuratura printre dinti,fie din cauza faptului ca m-am speriat ca dracu', fie pentru ca am constatat ca-n spatele meu pe bicicleta era bunicul care zambea complice. As putea intelege ca e si asta o forma si apreciere,si poate m-as simti flatata daca exprimarea ar fi...mai putin galagioasa.
Nessun commento:
Posta un commento