Toti au cate-o pasarica,al meu are porumbei

Da,porumbei! 
La inceput nu le-am inteles rostul, adica nu-s pisici,sa le adori ignoranta,nu-s caini,sa te bucuri de nazbatiile lor, nu-s cai,sa-i calaresti.. De unde pasiunea pentru ei? E simplu!
 Porumbeii iubesc, iubesc zborul,iubesc vantul,iubesc cerul,isi iubesc stapanul,isi iubesc porumbita. 
 Doua minute,atat am stat in fata custii,mai mult fortata decat de buna voie,si i-am privit. Am vazut cum el "barbatul casei" cloceste ouale,cum isi ingrijeste viitorii fii.Cum poate creatura asta cat un pumn sa aiba asa o dragoste, de ce uneori oameni nu simt la fel? 

 De unde are notiunea de "acasa",cum a invatat s-o pretuiasca intr-atat incat sa se intoarca de la sute,sau poate mii de kilometri? De unde frumusetea cu care se inalta-n zbor? E dar divin, e libertate ,e dragoste pura... E calmant,incontrolabil te asezi pe spate,pe iarba uda,cu fata spre cer. Te capteaza! Ai vrea sa fii cu ei,sus,sa te indrepti spre albastrul infinit,sa simti atingerea vantului,sa plutesti,sa fii liber,sa fii tu. Columbofilia nu se intelege,se simte intr-o zi senina, cu ochii spre cer.    Pe ei i-am privit,cu ei am visat     http://nitastefannicolae.sunphoto.ro/