O umbra perfecta a unei realitati defecte,a unui amor imperfect,a unor regrete diforme.
Nu m-am asteptat,nu m-am pregatit,nu mi-am revenit din soc!
Am o forma fizica dar mi-am pierdut-o pe cea spirituala sau mi-a fost furata ,ori poate am uitat-o la tine cand am luat ultimul sarut... A fost un schimb nedrept,tu vei mai primi mii de sarutari dar eu nu ma voi reintregi niciodata.
Parca am trait totul intr-o noapte,intr-o lumina difuza in care orice punct avea o umbra,iar noi jucam o piesa de teatru,fara spectatori,recuzita sau indicatii scenice.
Fara replici siropoase,fara bilete...cu intrare libera,ne inveleam cu cerul ,ne oglindeam in luna.
Am asteptat ziua,sa dispara umbrele, sa apara soarele dar ai disparut tu si-au reaparut umbrele.
Dar nu-s prietenoase,iar eu ma pierd printre ele,cautandu-te.
Nu vad clar,poate lacrimile ma impiedica ,poate simtul tactil mi-a acaparat intregul trup aruncand undeva in neant celelalte simturi.
Dar de ce iti simt parfumul,gustul ,de ce ma simt infometata,de ce ma simt insetata? Am un gol in stomac,buzele mele sunt infometate iar ale tale-s ospatul,tanjesc dupa ele ca o pasare ranita dupa un cer senin.
Mi-ai promis soarele dar mi-ai luat si luna,mi-ai promis Luceafarul dar mi-ai luat toate stelele,mi-ai promis lumina,dar mi-ai lasat umbre.Mi-ai jurat ca voi fi umbrata ta,dar a ramas o umbra din mine.
Nessun commento:
Posta un commento